noncorfomist

The greatest WordPress.com site in all the land!


Scrie un comentariu

Modernism si ipocrizie…

Tot mai tare se strigă astăzi nevoia de modernizare a societăţii noastre româneşti , ca fiind imperios necesară pentru supravieţuirea neamului românesc în jungla de legi si decrete  emanate de consiliul europei,FMI, banca modiala etc. O mulţime de foruri „superioare” par sa moară de grija de a ne face pe noi românii sa trăim din ce în ce mai bine. Dar , dincolo de vorbe şi declaraţii sforăitoare, zi de zi libertatea cetăţeanului de rând este tot mai îngrădită, şi statul nostru este tot mai îndatorat către organisme financiare dubioase, conduse de personaje de nimeni cunoscute.                   La orice dezbatere serioasă cu privire la viitorul Europei, participă doar Germania, Franţa şi Italia, în timp ce noi sântem mai degrabă obligaţi, decât consultaţi, să dregem borcanele sparte de cei mari di interese oculte, vezi de exemplu problema distribuirii aşa zişilor refugiaţi sirieni, în cea mai mare parte, afgani, pakistanezi sau chiar albanezi…                                                                      Când vorbim despre avantajele economice, acestea se manifestă mai degrabă prin pătrunderea  marilor multinaţionale pe piaţa românească în detrimentul produselor autohtone şi mai puţin pe exporturile produselor noastre dintr-o economie în cea mai mare parte distrusă, sau funcţională doar acolo unde cu preţul unor mari concesii guvernamentale,(vezi de exemplu afacerea Renault în Româania).                                                                                                                                                  Deşi Ceaşescu nu ne-a permis accesul la mass media internaţională, totuşi din punct de vedere cultural, România a avut un sistem educaţional performant, dovadă a faptului că specialiştii pregătiţi în ţara noastră au penetrat  mediile academice şi industriale la cel mai înalt nivel ştiinţific  în toată lumea. În momentul de faţă, este de notorietate faptul că la Microsoft, în Silicon Valley, a doua limbă vorbită este limba română şi acest lucru a fost posibil şi datorită dascălilor formaţi în şcolile patriei noastre.                                                                                                                          Cu toate acestea,” fraţii Europeni” strâmbă din nas de câte ori se aduce vorba despre naţia noastră , despre valorile noastre culturale, istorice ,umane. Nu din întâmplare, unii suporteri fotbalişti, au ajuns la Budapesta, în loc să ajungă la Bucureşti,locul desfăşurării competiţiei, din ignoranţă , proastă organizare şi  nu numai.Sântem pe undeva ca şi chinezii, importanţi doar ca piaţă de desfacere, sau ca mână de lucru ieftină. Prea umili ca să fim luaţi în considerare ca şi parteneri egali de dialog, întotdeauna vasali, niciodată independenţi  .                                    Pe de altă parte, la nivelul politicienilor noştri , se observă o frenezie în acceptarea fără nici o obiecţie a tuturor impunerilor legislative din partea  Uniunii Europene, o bucurie , o mandrie daca se poate în a anticipa în aplicarea cu extremă slugărnicie a tuturor normelor,care mai de care mai absurde, mai împovărătoare pentru cetăţeanul de rând.  Prea uşor s-a dat posibilitatea străinilor să cumpere terenul agricol din ţara noastră, prea uşor s-a renunţat la monopolul statului asupra petrolului, minelor de aur, sau la controlul asupra taierilor padurilor.                 Când este vorba de aplicarea legii, magistraţii sânt foarte scrupuloşi cu oamenii săraci, în timp ce marii mafioţi,clanurile de afacerişti foşti securişti, găsesc mereu o portiţă de scăpare,ca să nu mai vorbim de faptul scandalos căun arestat pentru corupţie poate păstra bunurile dobândite prin excrocheriile pentru care este condamnat la puşcarie, sau şimai grav,avem preşedinţi de partid condamnaţi penal.activi ăn continuare.                                                                                         Modernism, dar cu ce preţ?   Copiii  copiilor noştri vor fi datori vânduţi pentru a plăti prostiile făcute de noi,de către cei care conduc cu inconştienţă ţara noastră la pierzare.      Avem obligaţia sfântă de a ne exercita voinţa spunând un” nu” celor care se gândesc doar la interesul lor personal, un „nu” pentru viitorul naţiunii române, pentru care şi-au dat viaţa generaţii şi generaţii de adevăraţi patrioţi români.105_0029

 

   

          


Scrie un comentariu >

Prietenii

 

Te caută când suferi, nu doar când au nevoie…

Și-ți sânt mereu alături, fără ipocrizie.

Nu vin doar să pozeze galante ipostaze,

Ci-mpart zilnic cu tine , necaz și bucurie !

 

Nu afișează zîmbet de dragul etichetei,

Cercând să pară sincer de tine-nteresați…

Vor fi mereu alături în ceasul deznădejdii,

Și-n clipa de ocară se vor purta ca frați !

 

Nu cată drum prin preajmă, să încălzească loc,

Ca mai apoi s-arunce uitării primul foc…

Vor fi un scut , un umăr, pe care poți să plângi,

Zăgaz pentru invidii scornite de nătângi !

 

De i-ai găsit, păstrează-i , sânt pururea comoară,

Respectă-i , dă-le cinste ,ca hainei prima oară!

De n-ai găsit , insistă, singur nu poți trăi,

Căci viața este goală,de n-o vei împărți !

 Imagine


Scrie un comentariu

PARADOXUL MAJORITĂȚII

Foto0165                          Am ascultat o predică de Vladimir Pustan. Printre altele o expresie înțeleaptă a fost aceea că noi avem o atitudine ciudată în comportamentul social :în autobuz vrem să stăm în față, în biserică în spate iar în rest ,mereu în centrul atenției ! Această construcție descrie foarte bine întortocheatele meandre ale personalității umane.Cu toți vrem atenție, cu toți vrem iubire, dar puțini vrem să dăm iubire, puțini vrem sa riscăm uzura imaginii noastre într-o intervenție publică. Ne aranjează bine starea de anonimat atunci când e cazul să jertfim comoditatea noastră, când trebuie să înfruntăm cel mai neânsemnat semn de opoziție fie chiar și din partea unuia mai slab decât noi pentru a ajuta pe cineva aflat în dificultate, sau pentru a afirma o opinie sănătoasă, morală, dar care merge împotriva curentului majorității. Majoritatea zicea că pământul este centrul universului și s-a găsit unul Copernic care a afirmat contrariul;Majoritatea zicea că pământul e plat ca o farfurie,până când Fernando Magellan a făcut o călătorie în jurul ecuatorului; Majoritatea zicea că oamenii nu pot să zboare, până când Traia Vuia a făcut o pasăre cu aripi de pânză și s-a aruncat peste Carpați;Majoritatea credea că pentru a coborâ temperatura corpului unui bolnav era necesar să i se dea drumul la sânge, până când  Felix Hoffmann a sintetizat aspirina; Majoritatea zicea că ceea ce intră în groapă, nu mai iese afară, până când Isus Hristos, a ieșit singur după trei zile din bezna mormântului…Astăzi, cele mai multe reguli de funcționare a societății le decide chipurile majoritatea. Având în vedere cele enunțate mai sus, prefer să am încredere în puțini dar buni , decât în mulți dar greșiți. Nu de alta , dar de cele mai multe ori, numărul nu este o garanție și în ceea ce privește calitatea . Sfânta Scriptura  ne îndeamnă în evanghelia după Matei 7,13.14 :Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta,lată este calea care duce la pierzare,și mulți sânt cei ce intră pe ea.Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sânt cei ce o află. Cu alte cuvinte nu plecați urechea la glasul mulțimii, nu fiți călăuziți de spiritul de turmă ! De dragul lui Isus voi alege calea strâmtă pentru că sigur la capătul ei voi găsi viața ca premiu al încrederii în calitatea celui ce promite ! Încredere în El și nu încredere în glasul mulțimii !


Scrie un comentariu

GĂSELNIȚĂ

IMG_6323                                                                                                                                                                         Găselniță

 

Nu am nimic să spun de bine,

N-am construit nimic , nicicând…

De-aceea parc-un chin mă roade,

Și mă trezesc bolborosind .

 

Nu-i bine ce zice cutare,

Și mă grăbesc să-l contrazic,

Nu pot produce alinare,

Dar rautăți ușor le zic…

 

Căci am nevoie de prieteni,

Și nu-i găsesc pe nicăieri,

Și-mi vărs amarul pe oricine,

E mai valabil în păreri…

 

Și  zic și spun, și am dreptate,

Tratez corect, orice-argument…

Vreau sa apar mereu în toate,

Sânt oportun și pertinent !

 

Și-n praf reduc pe toți aceia,

Ce-s coerenți dar nu-s moderni,

Și au coloană vertebrală,

Și nu-s bătuți de vânt și vremi !

 

Așa e azi o modă goală,

Propusă de neîmpliniți,

Ce vor atenții să trezească,

Călcând din nou chiar bieții sfinți…

 

Dar vine ziua libertății,

Când tot gunoiul va pieri.

Și vor răsare senin zorii,

Prea așteptatei veșnicii!

 


Scrie un comentariu

Conformism

HPIM0260                                                                                                                                                                                                                                             Ioan 18,34. Isus i-a raspuns: ”de la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?                                La întîlnirea cu Pilat Domnul Isus , remarcă cu promptitudine contradicția lui Pilat între ceea ce el crede și ce el spune cerându-i să dea act de părerea sa personală, într-un fel ridiculizându-l pentru faptul că se face papagalul fariseilor.  Pilat este în conformitate cu declarația acuzatoare a membrilor sinedriului, ca un ecou ce repetă fară nici o interferență în mesajul ce tocmai i-a fost strigat de cineva.                                                                                                                                                                                                                                                                                            Biblia declară în Efeseni 4,14 :ca să nu mai copii , purtați încoace și încolo, de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire . Cel prins de spiritul de turmă, nu folosește niciodată propria judecată, fie din lașitate, fie din comoditate, preferând să se lase purtat ca un pai de curentul mulțimii.Conformismul este atât de puternic încât marea majoritate a indivizilor din societate preferă să gasească un alibi pentru toate alegerile lor greșite, sintagma ”în rînd cu lumea ” fiind țapul ispășitor pentru toate nedreptățile ce se comit pentru cei ce aleg să fie liberi , în pace cu conștiința lor.                                              În Numeri 14,6 doi oameni tari de caracter aleg sa meagă împotriva curentului ,chiar și împotriva calculelor omenești cele mai simple :Și , din cei ce iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun și Caleb , fiul lui Iefune,și-au rupt hainele,și au vorbit…Ei au ales să nu tacă, ci să afirme credința lor în puterea lui Dumnezeu.Tot poporul murmura și vroiau să-i ucidă cu pietre ,dar ei , fără frică au stat de partea credinței și a adevărului. Un adevăr pe care ceilalți nu erau capabil să-l accepte , timorați de imaginea uriașior ce stăpâneau țara iscodită.De fapt de cele mai multe  ori noi sântem sclavii obișnuinței, sclavii arhetipurilor adânc înrădăcinate în structura socială, incapabili de a zbura un pic mai sus , incapabili de a visa noi frontiere.                                                                                                              Construiam sobe de teracotă și , din generozitatea clienților, de cele mai multe ori oameni de la țară, și nu numai, serveam masa împreună. Din vorbă în vorbă ajungeam să abordăm si latura credinței în discuțiile noastre. Invariabil ajungeam să pun aceeași întrebare: Credeți în învierea din morți? Mai sperați să vedeți părinții și bunicii care se odihnesc în țărâna pământului? Răspunsul era mereu dezarmant de repetitiv și dezolant totodată : Cine a intrat în pământ, nu mai iese de acolo, n-a ieșit nimeni, și nimeni nu s-a întors să ne spună cum e acolo !!! E o resemnare crudă asemănătoare cu aceea a struțului care incapabil să alerge destul de repede, scufundă capul în nisip pentru că refuză să găsească o altă cale de rezolvare a problemei.                                                                              De ce în fața neputinței noastre în fața mormântului refuzăm ostentativ să acceptăm soluția atât de simplă a credinței, soluție plauzibilă prin marturia a doisprezece oameni care au văzut pe Isus în carne și oase după ce a fost crucificat? Pentru că jugul ridiculizării atârnă prea greu în fața unei societăți așa zis inteligente, care sufocă sub pretenția mijloacelor   tehnologice moderne orice urmă de credință în Dumnezeul Creator ca și cum două circuite integrate în cruce ne-au făcut deja stăpânii tuturor tainelor Universului.           În fața unei societăți prea ocupate să-și schimbe telefonul  mobil cu ultimul model de I-fone pentru că deja e demodat, prefer să fiu un nonconformist care privește stelele, miroase florile , ascultă vîntul și susurul unui pârâu, dar speră la altă dimensiune în viața sa afară de dimensiunea tehnologică : VEȘNICIA!